David's blog

Da, acea zi din an care atunci cand esti copil e foarte asteptata, cand esti la limita dintre copil si adult te lasa rece, iar cand esti adult iti e cam frica de ea, acea zi din an a sosit si pentru Lore. Dupa cum bine se stie, doamnele isi tin evidenta varstei folosind degetele, asa ca dupa ce termina cu cele zece de la mana si cele zece de la picior, nu mai au cu ce sa numere. Am intrebat-o pe Lore cand a terminat cu ultimul deget de la picior, si a zis ca acum nu demult, asa ca am concluzionat ca are 21 de ani. Asa si arata, asa ca trebuie sa fie adevarat.

Ziua ei a fost sambata. Dimineata la micul dejun i-am dat fiecare cate un card cu felicitari. Ne-am gandit fiecare cum o vedem pe aceasta persoana deosebita in viata noastra si am luat card-ul corespunzator. Eu o vad ca pe o femeie in floarea varstei, o mama si o sotie desavarsita, care tocmai a terminat de numarat si degetele de la picioare, asa ca i-am luat card-ul cu “Felicitari pentru cei 21 de ani impliniti”. Alex se gandeste la ea ca la o prietena mai mare, care are grija de el si se si joaca cu el, asa ca i-a luat card-ul cu “Felicitari pentru cei 18 ani impliniti”. Nola o vede ca pe o persoana fara de care nu poate trai, pe care o imbratiseaza si o alinta ca pe o papusa, asa ca i-a luat card-ul cu “Felicitari pentru 1 an implinit”. Astea au fost felicitarile noastre, pentru 21 si 18 si 1 an implinit. Si a iesit bine.

Dupa pupicii de dimineata, am mai stat un pic prin casa si apoi am iesit sa stam undeva la o cafea si o prajitura. Aveam masa rezervata pentru cina la ora 6, dar n-am avut rabdare sa stam in casa pana atunci. Ne-am incercat norocul la Windy Point, un restaurant pe dealurile din apropierea orasului, dar sambata nu deschid decat pentru cina, asa ca am venit inapoi in oras si ne-am oprit pe drum la un shopping center. Ne-am pus la o masa la o cafenea si noi, adultii, ne-am luat cate o cafea cu o prajitura, Alex un suc cu o prajitura, iar Nola o prajitura si un “babycino”, adica o ceasca mica cu spuma aia de la capucino. Langa cafenea era o librarie, si evident copiii nu s-au putut abtine si pana noi am stat cu cafeaua ei s-au dus sa exploreze lumea cartilor. Imi pica bine sa vad cu cata placere intra intr-o librarie amandoi copilasii. Au stat acolo cam un sfert de ora dupa care au iesit sa ne cheme sa vedem ce au gasit. Pai, iubitul cartilor e o sabie cu doua taisuri, ca nu am putut iesi din librarie fara sa dam vreo 60 de dolari pe carti. Eh, asta sa ne fie cea mai mare problema. Apoi am intrat la Target si Lore si-a luat niste papuci de casa, i-am pus tot in contul cadourilor de ziua ei.

Cand am terminat cu cafeaua si cumparaturile ne-am indreptat spre Glenelg. Asta e o suburbie la malul marii care e un pic mai turistica, adica plina cu hoteluri, restaurante, cafenele, magazine. Aici iesim cand vrem sa ne simtim “ca la mare”, ca mai sint si alte suburbii la mal, dar acolo sint doar case si nu ne lasa impresia aceea de Mamaia. In Glenelg s-au construit niste cladiri cu apartamente care au intre ele un mic “marina”, adica un loc unde sa-si parcheze iahturile cei care au asa ceva. Arata foarte misto, te uiti la ambarcatiunile alea una si una, si te si inchipui cum stai cu picioarele sus pe masa, cu o bere rece in mana, leganat de valuri undeva in larg. Ne-am plimbat pe mal un pic, copiii s-au oprit la un loc de joaca si ne-am relaxat. La ora 6 ne-am dus la restaurantul Top of the World care e la etajul 12 al unui hotel din Glenelg. Cladirea e rotunda si restaurantul are receptia si barul in mijloc fixe iar mesele sint pe o fasie care se invarte continuu (evident, la o viteza foarte mica). Cam intr-o ora apuci sa faci o tura de 360 de grade. E foarte cool, cand iti aduce bauturile si aperitivul vezi pe geam orasul si dealurile din departare, cand iti servesti felul principal vezi marea si plaja iar la desert poti sa admiri iahturile. Avem o poza facuta de fata care ne-a servit si una facuta de noi pe geam afara. E destul de fain, nu-i asa?

Ne-am luat locul la masa si am aruncat o privire pe meniuri in timp ce admiram privelistea. Am inceput cu cate un Martini alb pentru noi doi si cate un suc de portocale pentru copii (in prima poza o vedeti pe Nola ciocnind cu Lore). Ne-am hotarat la garlic bread pentru aperitiv, iar la felul principal Lore a comandat garlic prawns, eu am luat un beef fillet, Alex un aussie fish and chips iar Nola o portie de linguini Bolognaise. Inca ne savuram bauturile, asteptand aperitivul, cand a aparut ca din senin chelnerul cu un buchet de flori destul de mare si l-a pus pe un stativ langa masa noastra. Douazeci de trandafiri rosii, trei iris si trei crini care dadeau un miros placut intregului buchet. Da, am comandat buchetul si le-am zis sa-l livreze la restaurant pe la 6.15, ca sa aiba efect. Cred ca a avut efectul scontat, Lore a fost intradevar surprinsa, nu cred ca s-a asteptat. Daca florile au fost “aperitivul”, atunci ce a urmat a fost “felul principal”, acea cutiuta mica ce aduce sclipirea in ochii oricarei femei. In cutiuta era un inel de aur cu diamante albe si cognac (o culoare mai deosebita, maro deschis, provenite din Australia de Vest). Orice fata merita diamante cand implineste 21 de ani, nu-i asa?

Draga Lore, iti uram inca o data sa implinesti de multe, multe ori 21 de ani alaturi de noi, sa ti se implineasca toate dorintele, sa ai parte de sanatate, fericire si un pic de noroc. Noi iti vom fi alaturi intotdeauna.

Cu drag,

David