De fapt, si Ianuarie. Mda, cred ca incepem sa ne obisnuim cu circumstantele asa ca viata pare sa alunece iar spre rutina. La inceput lucrurile pareau iesite din comun, demne de mentionat pe blog. Acum aceleasi lucruri au devenit “comun” si pare copilaresc sa le mai scriu aici. Dar tot trebuie sa scriu ceva, asa ca mi-am luat inima in dinti sa vad daca pot gasi ceva interesant ce s-a intamplat cu noi in ultima luna si jumatate.

Ia sa vedem. Dupa ce am venit acasa din vacanta noi, cei mari, am inceput lucrul in ziua urmatoare. Programul de vacanta de la scoala nu a inceput decat in saptamana urmatoare, asa ca a trebuit sa gasim o solutie pentru copii pentru aceste cateva zile. Dan ne-a spus ca este o doamna din Ardeal care are grija de copilasi romani. Am sunat-o si am aranjat ca Alex si Nola sa stea acolo pana noi sintem la lucru. Doamna Lenuta le-a dat si de mancare, a iesit cu ei in parc si s-au uitat un pic si la TVR International. Le-a placut la copii, au si avut nevoie de o perioada mai linistita in care sa isi incarce bateriile dupa vacanta de pe Gold Coast care i-a cam stors. Urmatoarele doua saptamani copiii au fost la programul de vacanta de la scoala iar noi la lucru – nimic deosebit.

In 20 Ianuarie a fost un festival aici pe strada (nu mai stiu pe ce tema) si au inchis circulatia sa se poata misca lumea in voie. Asta e un lucru bun in zona in care stam, strada alaturata e plina de magazine, cafenele, restaurante, si des se organizeaza tot felul de festivaluri cu concerte, mancare, degustari de vinuri. Pentru copii au avut doi “roboti” care se plimbau si interactionau cu cei mici. In poza alaturata il vedeti pe Alex care incearca sa-i arate ceva roboatei (nu stiu care e femininul de la robot :-)

.

.

.

.

.

.

.

In 26 Ianuarie a fost ziua nationala a Australiei. Ca o paranteza a blogului vreau sa amintesc ca in acea zi liderul opozitiei federale a declarat “Azi nu facem politica. Azi ne bucuram toti ca sintem australieni.” Cand am auzit, m-am intrebat daca ar fi in stare unul din politicienii din Romania sa se abtina cu vreo ocazie de la cate o declaratie de doi bani la adresa celuilalt…. Ce credeti? Anyway, divaghez.

Noi ne-am dus la un show Disney, in care am vazut recreate pe scena Alba-ca-Zapada, Cenusareasa si Frumoasa si Bestia. A fost frumos si cred ca le-a placut la copii, mai ales la Nola. Mare succes a avut si vata de zahar de dupa spectacol…

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

Dupa show ne-am plimbat putin prin Gradina Botanica si am facut cateva poze cu ajutorul carora am creat o ilustrata de ziua lui Agi si Vasi. Le dorim si pe aceasta cale un La Multi Ani mare cat casa, multa sanatate si fericire si sa dea Domnul sa fie tot asa plini de viata inca multi, multi ani.

Luni, 31 Ianuarie, a inceput noul an scolar. Alex e in clasa a 4-a iar Nola in “reception” care ar fi echivalentul grupei mari pregatitoare. Copiii au inceput scoala mult mai plini de incredere decat in Octombrie anul trecut, acum amandoi stapanesc limba fara probleme si deja cunosc scoala, profesorii, cladirile.

A venit si 5 Februarie, ziua in care acum xx ani a venit pe lume un copil foarte dragut, foarte destept si foarte cuminte. Parintii lui l-au numit David. A fost cel mai bun la scoala, a crescut mare ca Fat-Frumos, s-a casatorit cu Zana-Zanelor si au plecat in lumea larga. Si-a facut rostul in tari indepartate si a adus pe lume un mic Fat-Frumos si o mica Ileana Cosanzeana. I s-a facut dor de casa, de meleagurile lui si s-a intors acasa. A facut ce a putut sa-i fie bine acasa, dar soarta l-a trimis iar in tari indepartate. Acum incearca sa isi duca povestea spre un final fericit, dar si-a dat seama ca de fapt fiecare zi e inceputul unei noi povesti.

Partea aceasta a blogului este ceea ce se numeste “augmented reality” , adica “realitate imbogatita”. Care e realitatea si care sint imbogatirile? Las la dispozitia voastra sa hotarati…    :-)

.

.

.

.

.

.

.

.

.

Au urmat iar saptamani de rutina, lucru-acasa-lucru-acasa. In weekendu-ul trecut a fost un nou festival aici pe strada, pe tema “food and wine”. Au fost si concerte, mult tineret. Ne-am dus si noi sa vedem care-i treaba, nu ne-au incantat felurile de mancare de pe la tarabe asa ca ne-am dus la unul din restaurante. Copiii au mancat cate un fish-and-chips, Lore o portie de butter chicken si eu niste pasta cu avocado si sos de usturoi. Yummie.

Azi a fost la scoala “aquaintance day”, adica ziua in care parintii fac cunostinta cu scoala. Clasele au fost deschise si copiii au fost cei care au aratat parintilor lucrurile care le fac ei in fiecare zi. Am inceput cu Nola, care a avut un mic “pasaport” pe care erau notate lucrurile ce trebuia sa ni le arate. Dupa fiecare prezentare punea cate o stampila pe foaia corespunzatoare a pasaportului ca sa se stie ca acel lucru a fost prezentat. Am vazut toate cartile si caietele pe care si le tine in sertarul ei din clasa, ne-a aratat cum stie ea sa manevreze ecranul interactiv al videoproiectorului, am vazut clasa unde invata limba greaca, am trecut pe la biblioteca, si am vazut unde si-a postat hartia cu telurile ei pe semestrul acesta. Apoi am trecut la clasa lui Alex, unde si el avea o lista cu lucruri de bifat. Ne-a aratat o prezentare Powerpoint pe ecranul interactiv, ne-a citit motto-urile clasei, ne-a aratat sala in care invata limba italiana (ca fapt divers, doamna profesoara de italiana avea un nume grec si spunea ca ii curge putin sange maghiar prin vene – mica e lumea asta), si ne-a dus si el la biblioteca sa ne arate de unde isi ia carti de citit. Amandoi au fost mandri sa isi prezinte clasa si scoala, iar noua ne-a placut mult sa vedem unde isi petrec copilasii mare parte din zi.

Cam atat pe azi, sper sa nu treaca iar o luna si jumatate pana la urmatorul post. Daca totusi se intampla asa, mai recititi post-urile vechi ca stiti voi cum e, repetitia este mama invatarii  :-)

Cu drag,

David