Avertisment: vad ca am reusit sa scriu cel mai lung post de pana acum, asa ca inainte sa va apucati de citit faceti-va o ceasca de cafea si un sandwich, luati o perna comoda pentru scaun si opriti telefonul mobil.

Ei, uite ca a trecut o luna de cand am mai scris ceva. Si ce luna! Craciunul, Anul Nou, Sfantul Vasile. Zapada, ski, sanie, miros de brad in casa…… asta daca esti in Romania. In Australia ai parte de 35C, soare arzator, brad de plastic cu fibra optica. In Romania abia astepti sa fii inauntru la caldura, te tragi langa calorifer. In Australia abia astepti sa fii inauntru, te postezi in calea jetului de aer conditionat. In Romania iesi imbracat pana in dinti sa te dai pe gheata. In Australia iesi in slip sa sari in bazin. Mda, putem spune ca senzatia de Craciun e aproape la fel….   :-)

Vacanta a inceput cu un pranz de Craciun in data de 25 la Dan si Nunus. Nunusa a fost o bucatareasa desavarsita, ne-a incantat cu feluri multe si deosebite. Ne-am bucurat sa il intalnim si pe Vladi, baiatul lor care acum lucreaza in domeniul IT in Perth. Copiii au fost super incantati ca a venit Mosul si la nasi pentru ei, au primit multe jucarii si pe langa toate astea Nola a primit si doua rochite. Evident, a trebuit sa le incerce imediat, iar in poza alaturata o vedeti cu una din rochiile noi si cu niste trandafiri proaspeti taiati de Dan din gradina.

Ziua urmatoare, in 26 Decembrie, la 7 dimineata am plecat spre aeroport. Au un loc de parcare pe termen lung unde pentru cele opt zile cat urma sa fim plecati taxa era cam cat doua drumuri cu taxiul, asa ca am hotarat sa mergem cu masina noastra. Am lasat-o pe Lore cu copiii si bagajele in terminal si m-am dus cu masina spre parcarea pe termen lung, dar cand am ajuns acolo am gasit un semn pus pe bariera ca parcarea e plina! Bau. Ce sa fac, sa ma duc cu masina inapoi acasa si apoi sa iau un taxi? Mai am vreme de asa ceva? Ca norocul l-am intrebat pe un gigel de la dugheana cu parcarea pe termen scurt si zicea ca au deschis publicului parcarea dedicata personalului (piloti, stewardese, personal auxiliar). Am parcat acolo si m-am indreptat spre terminal gandindu-ma daca in Romania ar fi facut administratia gestul asta. E mai usor sa ridici din umeri si sa zici, “ghinion, e plina parcarea”, nu? Sper sa inceapa sa se schimbe mentalitatea, iar cei din administratie (fie ea nationala, locala sau la nivel de companie) sa isi dea seama ca rolul lor e sa faca tot posibilul ca cetateanul/clientul sa fie multumit. Anyway, divaghez.

Ne-am imbarcat pe un zbor Virgin Blue de 2 ore si jumatate pana la Brisbane. Brisbane e capitala statului Queensland care ocupa partea de nord-est a Australiei. E frumos acolo pentru ca fiind mai aproape de ecuator au parte de paduri tropicale spectaculoase, au si munti acoperiti de vegetatie luxurianta, si plaje superbe spalate de apa verde-albastrui a oceanului Pacific. Problema era doar ca dupa ani de seceta la nivel national, acum ploaia nu se mai opreste ceea ce a generat inundatii cum nu au mai vazut gigeii astia. Nu te poti juca la nesfarsit cu Mama Natura fara ca ea sa iti mai arda cate una peste sfecla… Deci, am coborat din avion pe ploaie, ne-am recuperat bagajele si m-am dus sa iau in primire masina inchiriata. Am cerut una “full size” ca sa ne incapa toate bagajele fara probleme, si am avut placuta surpriza sa constat ca mi-au dat un Holden Commodore SV6. Hmmm, motor V6 pe benzina de 3,6 litri cu injectie directa, 280 cai putere, cuplu motor de 350 Nm, cutie automata cu 6 viteze cu optiune de a schimba manual, ecran multimedia tactil, climatizare pe doua zone, senzori de parcare, boxe performante cu subwoofer, jenti de aliaj de 18 inchi, volan in piele…  Hopa, vad ca ma cam ia valul. Cred ca e de ajuns sa spun ca mi-a placut masina. Mare (la 4,9m lungime) dar totusi usor si placut de condus.

Dupa ce am luat masina in primire, am pornit catre Noosa. Asta e o statiune la 140km nord de Brisbane. Evident, la iesirea din aeroport am luat-o pe drumul gresit (catre sud) si dupa vreo 15 minute de mers in care nu am gasit posibilitate de intoarcere mi-am adus aminte ca eu de fapt sint din Romania, si am facut o “romaneasca”, adica am asteptat pana s-a facut o gaura in trafic si am intors frumos peste linia continua ca sa mergem inapoi. Eh, romanul de descurca…   :-)  Cand am fost siguri ca sintem pe drumul cel bun, chiar inainte de a intra pe autostrada ne-am oprit la o benzinarie care avea si un mic food-court langa ea. Am bagat fiecare cate ceva la ghiozdan si ne-am facut plinul cu donut-uri de la Krispy Kreme. Nu radeti, ca si voi ati fi facut la fel…. cine poate rezista la donut-uri proaspete acoperite cu glazura de toate felurile? Ne-am luat si ceva de baut pentru drum si am pornit. A plouat marunt tot drumul, si n-a trecut mult timp pana sa se opreasca traficul pe autostrada. Am auzit la radio ca a fost un accident undeva mai sus asa ca am deschis putin geamul, cat sa intre aerul proaspat de vegetatie uda, si m-am facut comod in scaun pentru jocul ala taca-taca, mergi 5 metri si iar opresti. Am reusit sa parcurgem vreo 5km intr-o ora (aia da autostrada :-) pana sa inceapa traficul sa curga ceva mai ca lumea. Am ajuns in sfarsit pe la 5 dupa-masa si ne-am gasit cheia casutei in seiful de pe peretele exterior al receptiei. La ora respectiva (5 dupa-masa, Duminica, a doua zi de Craciun) nu era nimeni la receptie asa ca mi-au trimis un email cu combinatia seifului si ne-au lasat acolo tot ce aveam nevoie pentru a ne instala in casuta inchiriata. Am tras masina in garaj si ne-am dus bagajele inauntru. Ne-am bucurat sa vedem ca, casuta  noastra era chiar langa unul din bazinele din complex. Nu stiu cum sa numesc altfel, aici se numeste “resort” care tradus in romana ar fi “statiune”, dar evident nu se refera la intreaga localitate/statiune ci la complexul de casute/bazine/alte facilitati care sint imprejmuite cu gard. De pe strada intri printr-o poarta unde e si receptia iar inauntru sint alei care duc la diferitele locuri de cazare (pot fi casute individuale sau una sau mai multe cladiri mai mari, ca si hotelurile). Pe langa locuri de cazare, “resort”-ul contine si alte facilitati cum ar fi bazine de inot, jacuzzi, terenuri de tenis, etc. Casuta in care am stat noi avea o terasa mica in fata (cu o masa si patru scaune), la parter o bucatarie, living si sufragerie, la etaj doua dormitoare cu cate un pat dublu, o baie mai mare cu vana si o baie mai mica cu cabina de dus (gen “ensuite”) care servea dormitorul mai mare. In spate o terasa ceva mai mare decat cea din fata, si aici o masa si patru scaune. Intre casute vegetatie luxurianta, ca atata avantaj are si ploaia continua :-)  . Ce se vede in poza alaturata sint copiii in bazinul incalzit, in fundal in partea dreapta e garajul iar in partea stanga se vede usa de intrare si geamul de la bucatarie cu lumina aprinsa. Aerul era cald si saturat cu umiditate, asa ca rapid am dat drumul la aerul conditionat. Am dus un pic de munca de lamurire cu copiii sa le explic ca dormitorul mai mare cu baia separata e al lui mami si daddy. Eh, macar acum ca peste cativa ani nu mai am sanse sa stau in dormitorul mai misto… Apoi am inspectat mai indeaproape dotarea casutei si am fost placut surprins sa descopar televizorul LCD cu diagonala mare, DVD player-ul si combina muzicala cu adaptor pentru iPod. Am atasat iPod-ul lui Alex, am dat drumul la muzica si ne-am relaxat dupa drumul lung.

In urmatoarele doua zile nu am facut nimic deosebit, ne-am balacit in bazin si ne-am labartat pe canapele. Intr-o dupa-masa am fost la film, am vazut Gulliver’s Travels cu copiii. Seara am iesit sa ne plimbam pe strada cu multe cafenele si restaurante (dar nu prea mult ca ploaia se oprea doar pentru cateva minute), si copiii au tot cerut “fish and chips”, adica peste pane cu cartofi prajiti.

Miercuri, in 29 Decembrie, am mers pana la (sa nu radeti ca e o denumire foarte serioasa :-) Mooloolaba sa vizitam Underwater World. E un complex bazat pe chestii marine dar nu numai, adica multe acvarii imense cu pesti exotici, tunel de sticla pe sub apa ca sa vezi rechinii cum inoata deasupra ta, show cu foci, bazin cu crocodili, show cu vidre, etc. Am mai fost aici in 2006 si ne-a placut, de aceea am vrut sa mai vizitam inca o data. Drumul pana acolo a fost cam 40 de minute pe autostrada, am gasit loc de parcare si am intrat. Copiii au avut sansa sa tina in mana cateva creaturi marine mai mici, gen stea de mare, intr-un bazin unde un ingrijitor le ridica din apa si le dadea in mana. E o experienta pe care un copil nu o uita. Am atasat o poza cu Nola care asteapta sa i se dea in mana o stea de mare si Alex care tine deja o…. chestie, nu stiu ce e.

.

.

.

.

.

Am admirat multitudinea de pesti de toate felurile si pe la pranz ne-am dus la show-ul cu foci. Foca este un animal relativ inteligent si usor dresabil, asa ca show-ul a fost haios. In poza alaturata sint copiii in fata bazinului inainte de a incepe spectacolul.

.

.

.

.

.

.

Dupa ce am iesit de la foci ne-am dus sa vedem rechinii. Daca platesti ai posibilitatea sa imbraci un costum de scafandru si sa intri sa te “plimbi” prin bazinul cu rechini. In timp ce ne plimbam prin tunelul de sticla am vazut niste gigei care erau in bazin si isi faceau poze cu rechinii inotand pe langa ei. Pe cat erau ei de viteji, nu faceau miscari bruste…

.

.

.

.

.

De aici ne-am dus sa vedem si crocodilii si am prins o poza misto cu Alex langa un crocodil care se relaxeaza sub apa.

Am fost si la show-ul cu vidre, acesta a fost mai mult unul informativ pentru ca se pare ca vidrele sunt foarte inteligente, ceea ce le face greu de dresat. Ingrijitorii le numeau “escape artists” adica genul de artist care e in stare sa scape din orice stransoare, cusca. Au povestit cum vidrele dorm noaptea intr-o cusca dar evident le place mai mult in zona imprejmuita in aer liber, si de nenumarate ori ingrijitorii le-au gasit dimineata afara cu burta la soare. Au trebuit sa instaleze camere de supraveghere ca sa vada cum scapa din cusca si au vazut cum practic lucreaza in echipa, una tine usa deschisa pana ies celelalte iar apoi una de afara tine usa deschisa pentru ultima. Cand s-a instalat o usa care nu o mai puteau deschide, vidrele au inceput sa duca pe ascuns pietre seara in drum spre cusca, pe care le lasau in usa ca sa nu se poata inchide de tot. Aia da!

.

.

.

Aici avem o poza cu Alex langa pestele fierastrau. Daca va intrebati de ce e mai mult Alex in poze si nu Nola, explicatia e simpla: Nola nu prea sta sa fie pozata. Face mutre si o fata suparata care nu e de pozat…

.

.

.

.

.

.

Uite ca am prins totusi o poza cu Nola mai boema in fata unui acvariu. Lumina se cam reflecta si nu se vad pestii ca lumea.

.

.

.

.

.

.

.

A fost si o chestie amuzanta, un acvariun care avea un mic tunel dedesupt si o cupola mica de sticla unde puteai sa-ti bagi capul si sa devii parte din acvariu. Sint haioase pozele.

Alex in acvariu…

.

.

.

.

.

.

si Nola in acvariu.

.

.

.

.

.

.

.

.

Joi, 30 Decembrie, am avut parte de un pic de soare asa ca am iesit la plimbare pe Hastings Street, strada care in Noosa ar fi echivalentul promenadei. Cafenele, magazine, restaurante, hoteluri. Strada se termina cu un palc de vegetatie, ca o padure mica, unde te poti plimba si savura aerul sarat ce vine dinspre ocean. In poza alaturata copiii se opresc un moment din fuga pentru a putea fi imortalizati pe pelicula. Am mancat ceva la un food-court, a urmat inevitabila inghetata si apoi ne-am plimbat un pic pe malul marii. Placut.

.

.

.

.

Vineri, 31 Decembrie, ne-am dus la Australia Zoo – home of the Crocodile Hunter. Este iarasi un loc pe care l-am vizitat in 2006 si ne-am placut asa ca am vrut sa-l mai vedem. Alex avea 5 ani, Nola 1, asa ca trebuia sa mai vizitam ca sa ramana in memoria copiilor. La intrare au familia Irwin in bronz, au captivat foarte reusit entuziasmul lui Steve. La un moment dat l-am vazut pe Bob, baietelul lui Steve Irwin.

.

.

.

.

.

E un loc foarte placut, unde multe animale ce nu prezinta pericol sint libere. Aici ii vedeti pe copii langa o soparla.

.

.

.

.

.

.

.

Nici crocodilii nu sint considerati periculosi, desi….. glumesc, asta e o statuie la scara a unui exemplar urias descoperit undeva pe malul Australiei. Numai uitandu-te la statuie te cam trec fiorii.

.

.

.

.

.

.

Dar cum noi avem copii curajosi, ei nu se dau indarat de la un terchea-berchea crocodil.

.

.

.

.

.

.

.

.

Alex chiar a prins unul cu mainile goale.

.

.

.

.

.

.

.

.

Dupa actele de vitejie cu crocodili, am trecut la mangaiat canguri cu soarele in ochi…

.

.

.

.

.

.

.

.

… iar apoi la dat mancare la elefanti…

.

.

.

.

.

.

.

.

… cate un pic…

.

.

.

.

.

.

.

.

… de la fiecare.

.

.

.

.

.

.

.

.

Apoi ne-am dus sa vedem tigrii, la care nu le-am facut poza ca erau mai in departare. In schimb am facut o poza cu statuia cu tema asiatica.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

Nola a apucat sa calareasca pe un ponei. Din pacate Alex a fost considerat prea mare asa ca a stat cu noi sa o admiram pe Nola cum sta ca o amazoana calare. Aici o vedeti cu casca (stiu ca nu e nimic interesant, dar e asa dulce cu casca aia mare pe cap)…

.

.

.

.

.

.

… iar aici o vedeti calare.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

Initial ne-am gandit sa mergem la un restaurant de Revelion, dar apoi ne-am gandit ca probabil copiilor li se va parea plictisitor sa stea ore in sir la masa si vor fi si obositi, asa ca am stat acasa. Am luat niste peste (rechin, daca bine imi aduc aminte), o bautura spumanta de struguri care sa o poata bea copiii si o sticla mica de sampanie frantuzeasca pentru cei mari. Lore a facut pestele la cuptor, am mancat toti patru si apoi ne-am pus confortabil pe canapele la televizor. Nola nu a rezistat prea mult si pe la 10.30 a zis ca vrea sa se culce. Alex a fost incantat de posibilitatea de a sta treaz cat vrea, si desi era rupt de obosit s-a incapatanat sa stea pana pe la 1.30 cand in sfarsit sa culcat. Prima zi a anului nou am petrecut-o aproape de casa, prin bazin si pe terasa. Seara ne-am adunat bagajele pentru ca a doua zi urma sa plecam.

In 2 ianuarie dimineata ne-am finalizat bagajele si la 10 am predat casuta si am pornit la drum inapoi spre Brisbane. Cum avionul pleca doar la 7 seara, ne-am oprit pe drum la the Ginger Factory. E practic o fabrica de ghimbir care prelucreaza productia din zona, dar gigeii au avut ideea sa ataseze un fel de parc de distractii. Am facut o poza cu Gingerbread Man (poate va mai aduceti aminte, are Alex o poza langa statueta asta cand era de varsta lui Nola acum), si ne-am dat cu barca pe circuitul care il urmareste pe Gingerbread Man prin lume. Dragut.

.

.

.

.

.

.

.

Ne-am dat si cu trenuletul care face o tura prin parc.

.

.

.

.

.

.

.

.

Vegetatie frumoasa, ca si pe la tropice.

.

.

.

.

.

.

.

.

Trenuletul trece prin padure, poti sa scoti mana sa atingi plantele din jur.

.

.

.

.

.

.

.

.

Dupa pranz am luat-o iar la drum catre aeroport. Ne-am oprit din nou la statia de benzina cu food-court atasat la care am stat si la sosire, am mancat ceva si am mai pierdut un pic vremea. La aeroport am predat masina dupa care am predat si bagajele mari de cala. A urmat asteptarea aia lunga pana sa te poti imbarca, ne-am luat fiecare cate o revista de citit si am facut pe intelectualii. Avionul a ajuns in Adelaide pe la 10.30 seara, am recuperat masina noastra din parcarea pe termen lung si am venit acasa. Ca norocul Luni, 3 ianuarie, a fost zi libera asa ca am apucat sa ne mai odihnim un pic.

Cam asta a fost vacanta noastra. Fiind primul post al anului profit de ocazie sa urez intregii lumi, dar mai ales cititorilor acestui blog, un An Nou Fericit, cu sanatate, fericire si un pic de noroc. La Multi Ani!

Cu drag,

David