David's blog

Am zis ca scriu un post cu cateva chestii generale, care nu se leaga una de alta. Oriunde mergi in lumea asta, fie ca nivelul de trai e mai ridicat fie ca e mai scazut, vor fi chestii care ti se vor parea interesante, care se fac altfel decat acasa. Cand mergi ca turist, unele chestii nici nu le observi ca nu ai timp sa te “afunzi” in stilul de viata nou, dar cand petreci mai mult timp intr-un loc atunci le vezi. Cred ca secretul unei adaptari reusite la o tara/comunitate/stil de viata nou este acceptarea si imbratisarea acestor schimbari. Acesta e punctul in care multi emigranti se “pierd”, fie ca nu accepta noul stil de viata si tin cu dintii de felul in care traiau acasa, fie ca uita complet de obiceiurile de acasa si vor sa devina mai nativi decat nativii in noua tara. Trebuie gasita acea cale de mijloc, care adopta noul stil de viata dar fara sa te forteze sa te pierzi pe tine insuti, care sa-ti permita sa fii “cartoful din supa” – adica parte din supa, dar totusi tu insuti. Hmmm, da, uite ca aceasta comparatie, pe cat de copilareasca pare, totusi cred ca e buna. Fiecare experienta ne schimba, ca si cartoful crud care pus in oala de supa preia din aroma supei. Tot asa, prin fiecare participare la o experienta impartasita si noi schimbam pe altii, ca si supa care devine mai gustoasa prin prezenta cartofului. Dar totusi trebuie sa ramanem noi insisi, ca si cartoful care scos din supa, tot cartof ramane. Hehe, voi numi aceasta noua filozofie de viata “cartoful din supa”. Daca treci de partea funny, e chiar interesant…

Primul lucru care mi-a sarit in ochi cand am sosit a fost verdeata. Adevarul e ca am venit la momentul potrivit, inceput de primavara. Multi pomi pe strazi, prin parcuri, flori si verdeata in suburbii in fata caselor. E placut. Australia in general, si Adelaide in particular, a avut parte de o perioada de 5 ani de seceta. Lacul Eyre seaca daca nu sunt destule precipitatii si atunci toata fauna si flora din zona sint in pericol. Gradul de umplere al lacului este un indicator al “sanatatii” naturii din zona, si ca norocul din cauza ploilor abundente din aceasta iarna lacul este plin acum. Ploile din lunile trecute isi fac efectul acum in vegetatia abundenta care dupa ani de zile de restriste se poate dezvolta in voie. Sint cateva parcuri botanice foarte frumoase in jurul Adelaide, cand mergem vom face poze si le voi posta aici.

Un alt lucru interesant care l-am observat in primele zile a fost relativa liniste de pe strazi. Acum m-am obisnuit deja cu nivelul de zgomot si mi se pare normal, dar tin minte ca in primele zile cand stateam la stop sa trec strada aveam impresia ca masinile fac mult mai putin zgomot decat in Europa. Chestia asta e din cauza ca aici motoarele diesel sint foarte rare, totul merge pe benzina, ceea ce face mult mai putin zgomot. Evident, se aud autobuzele si esapamentul masinilor tunate. Apropo masini, cate Ferrari, Lamborghini, Maserati, Porsche, etc am vazut aici intr-o saptamana n-am vazut in ultimii 4 ani in total. Probabil e si suburbia unde inchiriem apartamentul, care e o zona mai elevata (in garaj, la 4 masini distanta de a noastra e locul de parcare al unui dezvoltator imobiliar care in fiecare zi vine cu o alta “bijuterie” la lucru – Ferrari negru, Lamborghini, Porsche).

Chestia care m-a dat pe spate (ca eram obisnuit cu Europa, si mai ales Romania) a fost optiunea de “self checkout” la supermarket. Yeap, you do your own checkout. Adica te plimbi prin magazin si iti umpli caruciorul cu chestii, dupa care nu ai chef sa stai la coada la una din casele de marcat obisnuite unde pui totul pe banda, gigelu le scaneaza si iti spune cat ai de platit, ci te duci frumos la una din casele de marcat unde iei singur chestiile din carucior, le scanezi, ti le pui prin plase in ritmul tau, lejer, dupa care scoti frumos credit cardul din buzunar si platesti cat datorezi. Inchipuiti-va vreo zece astfel de statii unde clientul isi scaneaza singur cumparaturile, supervizate de o singura tipa care mai mult ajuta lumea si le arata cum functioneaza treaba (ca e o optiune relativ noua). Cand am vazut prima oara am stat cateva minute sa vad ce face lumea, si n-am vazut nici o persoana care sa “uite” sa scaneze ceva din cele cumparate. Va puteti inchipui ce ar fi in Romania daca Real ar oferi o astfel de optiune? O saptamana? Doua? Cam atat i-ar trebui sa dea faliment, nu?…   :-)

Stabilitate. Da, asta e cuvantul cel mai potrivit. Unii din cei ce traiesc aici se mai refera la fenomenul acesta si prin “plictiseala”, sau “nu se intampla niciodata nimic”. Eu tot stabilitate o numesc. De cand am venit inapoi si am mers in stanga-n-dreapta, prin locuri care le cunosteam dinainte de a pleca in 2006, am observat ca aproape totul e la fel. Mie mi-a sarit in ochi, dar cand am vorbit cu unii de aici despre asta n-au prea inteles de ce ma mir. Poate eram eu obisnuit cu Lotus, unde magazinele mici se schimba destul de des, unii dau faliment, altii isi incearca norocul in locul lor. Nu m-am asteptat ca dupa 4 ani sa gasesc chiar si cele mai mici magazine acolo unde au fost. Fie ca e gigelu care vinde gyros, fie ca e dugheana de reparatii biciclete, fie ca e magazinul de pe colt cu fructe, toate sint acolo unde le-am lasat. Chiar si de unele vanzatoare imi aduc aminte. Da. Stabilitate. Poate la un moment dat o sa ma plictisesc de ea, dar acum imi pica bine sa vad ca lucrurile functioneaza asa cum sint.

Cele bune,

David