Ia lucrurile frumos pe rand, partea I apoi II, ca sa vezi si tu in ordine ce si cum s-a intamplat…
22 septembrie 2010
Ahhh, Singapore. Am eu o slabiciune pentru aeroportul asta, dar cred ca pe drept cuvant. Il tot compar cu cel din Frankfurt, ca am trecut prin ambele aeroporturi de mai multe ori si am avut ocazia sa imi formez o parere. Cum am pasit afara din avion am intrat in coridorul acela care te duce pana in terminal care era mochetat cu gust si curat ca lacrima. 1-0 pentru Singapore. Poate vi se pare copilareasca remarca despre mocheta, dar eu cred ca ea contribuie la o atmosfera mai calduroasa. E si mai liniste, nu se aude tacanitul tocurilor de dama, si creaza o atmosfera mai prietenoasa, mai degajata in cladire. Evident, nu se fumeaza niciunde in aeroport. Uite ca se poate trai si fara tutun. Sint oameni la intrarea in terminal care te intreaba cu zambetul pe buze daca esti doar in tranzit, si daca da, iti spun de la care gate va pleca avionul urmator. Am gasit un carucior pentru bagajele de mana si ne-am oprit langa prima toaleta. Am intrat prima data cu Alex si am lasat-o pe Nola chiar langa usa sa stea pe carucior. In toaleta am intrat cu Alex in separeul pentru copii (adica cu toaleta mai joasa) si dupa aceea ne-am dus la chiuveta de copii. Ne-am spalat pe maini, ne-am sters cu prosoapele de hartie plasate discret chiar in spatele oglinzii si le-am aruncat in cosul de gunoi individual plasat langa fiecare chiuveta. Apoi ne-am spalat pe dinti cu periuta si pasta pe care le-am primit de la Qantas (cu ei am zburat Frankfurt – Singapore). Dupa ce am terminat cu Alex, am facut schimbul de copii si am intrat cu Nola. Dotarea toaletei ma face sa spun: 2-0 pentru Singapore.
Asa mai fresh cum eram, am zis sa mergem si sa cautam un loc de joaca unde sa petrecem timpul pana la zborul urmator. Am avut putin peste 4 ore de asteptat, asa ca nu trebuia sa ne grabim niciunde. Am trecut pe langa magazine de tot felul, de la haine, cosmetice, valize, artizanat, pana la carti, jucarii, electronice, cafenele, restaurante. Am intrebat pe cineva unde gasim playground-ul si am luat liftul pana la etajul respectiv. Locul de joaca nu era mare, dar n-am avut chef sa ne mai plimbam si sa cautam altul asa ca am ramas acolo. O plasma pe perete pe care rula Cartoon Network cu scaune ce aveau difuzoare individuale incorporate (ca sa nu fie galagie in aeroport ci sa auda doar copilul care sta pe scaun). Loc de joaca cu niste chestii de catarat, tobogan si saltele pe care Alex a sarit de iar a transpirat tot. Langa locul de joaca separeu pentru mame cu copii de alaptat, loc de schimbat scutece. 3-0 pentru Singapore. Pe drum spre locul de joaca am vazut un loc cu calculatoare si acces gratuit la Internet, asa ca i-am lasat putin pe copii sa se joace si am dat o fuga sa scriu un mail rapid la Lore ca sintem bine. Apoi am vazut un Dunkin’ Donuts si m-am oprit sa iau ceva de bagat in gura. Toate donut-urile aratau apetisant, asa ca am luat cate trei din trei feluri. Cand mi-a luat comanda tipa a zis ca daca iau atatea atunci imi mai da si trei bonus, deci m-am ales cu 12 donuts. Am mai luat cate o sticla de apa plata pentru fiecare copil si o cola pentru mine. Am putut plati in euro dar am primit restul in dolari singaporezi. Cat credeti ca m-au costat 12 gogosi, 2 ape plate si o cola? … 13 euro. Un 4-0 mare si gras pentru Singapore fata de Frankfurt.
Am stat si ne-am indopat cu donuts in timp ce ne uitam la Tom si Jerry. Alex a observat ceva mai incolo un playground care parea mai mare dar nu era nimeni in el si eu am concluzionat ca probabil e inchis. Nu mai aveam chef de plimbari cu bagajele dupa noi ca eram si eu destul de obosit. Din acest motiv n-am apucat sa vizitam nici lacul cu pesti exotici, nici gradina cu orhidee. Nu-i bai, o sa le vedem data viitoare. Cand ne-am plictisit de stat intr-un loc (si s-au terminat donut-urile) am inceput sa mergem catre gate. Cum aveam in buzunar acei dolari singaporezi, am zis ca n-are rost sa-i aduc cu mine si cand am trecut pe langa un magazin cu jucarii le-am spus la copii ca pot sa-si aleaga cate o jucarie in limita bugetului care il avem. Pai, nu pot sa spun ca s-au hotarat usor, deja ma plictisisem de atata mers cand la unul cand la altul sa le spun cat costa fiecare chestie, daca o putem lua sau nu. Intr-un final au decis, si s-a potrivit asa bine ca am ramas doar cu cativa centi. Nola a luat o papusa cu par lung si haina “designer”, iar Alex un “fighter droid” din Star Wars si un bakugan. Ne-am indreptat catre security si control pasapoarte. Aici surpriza, tipul care a verificat boarding pass-urile a observat ca avem doua pe numele lui Alex si niciunul pe numele meu. Probabil tipa de la Transilvania Travel din Oradea l-a scris din greseala de doua ori pe Alex pe zborul acesta Singapore-Adelaide, de aceea la Budapesta cand trebuia sa fi primit toate boarding pass-urile pana in capat am primit 8 in loc de 9 (ca aparatul nu a imprimat pe cel pentru Alex de doua ori). Cand m-a “rezolvat” persoana de la ghiseu din Budapesta pur si simplu a mai imprimat unul pentru Alex si nu mi-a trecut prin cap sa verific numele pe fiecare. Anyway, tipul a fost foarte serviabil, ne-a luat la o parte, a luat pasapoartele, au sunat la Canberra, nu stiu ce au vorbit, dar in cateva minute mi-au imprimat un boarding pass pe numele meu si ne-au lasat sa intram. Mai aveam vreo 20 de minute pana la imbarcare, timp in care Alex evident nu a rezistat si a desfacut fighter droid-ul de Star Wars. Ne-am imbarcat iar printre primii si Nola a adormit iar inca inainte de decolare. A tras un somn pana ne-au adus mancarea de seara, cand s-a trezit si a mancat ceva. Apoi ne-am pus toti pe televizoare, eu nici nu mai imi aduc aminte ce film am vazut, cred ca m-am uitat la el doar ca sa am ochii atintiti undeva. Zborul a trecut ceva mai greu, ca deja toti asteptam sa se termine calatoria si sa o vedem pe Lore. Am ajuns conform orarului, in 23 septembrie la 6.40 dimineata. Am trecut de controlul pasapoartelor si ne-am dus la recuperat bagajele de cala. Am luat doua carucioare si am asteptat cam un sfert de ora care ni s-a parut cel putin o ora, Alex era revoltat cum de altii si-au primit bagajele deja si noi nu. Pana la urma au iesit si ale noastre, usor de recunoscut cu folia pe ele. Le-am incarcat pe carucioare, am pus-o pe Nola in gat si ne-am pus la coada la controlul vamal. Alex a fost iar de mare ajutor, ca nu as fi putut impinge amandoua carucioarele. Am trecut cu bine de vama si la iesire am avut parte de o reuniune cu lacrimi de ambele parti. A fost asa de bine sa o strangem pe Lore in brate.