Daca n-ai citit inca partea I, du-te mai jos si citeste, ca se leaga…
21 septembrie 2010
Inca de acasa din Romania cand le povesteam copiilor despre drum, le spuneam ca la Frankfurt in aeroport este McDonalds unde probabil vom merge sa mancam ceva. Evident ca n-am scapat de gura lor si cum am ajuns in terminal a trebuit sa mergem la un ghiseu de informatii si sa intrebam unde gasim aceasta veritabila fortareata a bagatului la ghiozdan. Aeroportul din Frankfurt este o cladire mare, moderna, dar mie mi s-a parut cam rece (si nu din cauza temperaturii scazute).
Multe etaje, scari rulante, multa sticla si metal. Am gasit valoroasa institutie de potolit foamea relativ usor, si cu toata bascalia facuta pe seama ei, m-am bucurat de ea. Avea un loc de joaca destul de mare si datorita orei inaintate (era trecut de ora 9 seara) nu era prea multa lume. M-am dus sa comand meniurile si am dat de o tipa de x-shpe ani (cam toate erau asa, dar nu salivati baieti, ca nu erau cine stie ce) si am inceput sa ma exprim in engleza. Pana spuneam nume standard de meniuri totul a fost OK, tipa dadea impresia ca vorbeste engleza, dar cand am indraznit sa intreb ce jucarii sint disponibile la Happy Meal deja comunicarea s-a ingreunat. Eu am intrebat daca sint doua jucarii din care se poate alege (cei cu copii mici ma vor intelege, ei stiu ca alegerea jucariei nepotrivite poate duce la drame greu de potolit), dar tipa a crezut ca vreau doua jucarii la un meniu, s-a tot consultat cu celelalte “blonde” din jur si cu greu le-am facut sa inteleaga ca nu sint un terorist, nu vreau o jucarie in plus. Anyway, pana la urma am rezolvat si am reusit sa obtin meniurile.
Copiii erau obositi deja (eram pe drum de mai mult de 9 ore) dar adrenalina pompa in ei si se zbenguiau la locul de joaca de a trebuit sa dau jos haine de pe ei ca transpirau. In total am avut aproape 4 ore de asteptat la Frankfurt, asa ca am tras de timp acolo cat am putut. Meniurile s-au consumat incet-incet, intrerupte de pauze lungi si dese de fugareala la locul de joaca. La atata fugit li s-a facut sete si au cerut apa. M-am dus sa iau de la McDonalds dar spre suprinderea mea au spus ca nu au decat apa minerala. Cum ai mei nu beau asa ceva, am dat o tura pe la celelalte cafenele din preajma care mai erau deschise si m-am oprit la una care avea. Am cerut o sticla de 0,5L de apa plata si cand am auzit cat imi cere mi-a venit sa i-o torn in cap – 3,25euro. Adica sa dai 14RON pe o apa chioara! Am inghitit in sec si am luat-o. Dupa ce am stat cat am putut de mult la masa ne-am hotarat sa mergem la gate (nu stiu exact cum ii spune la chestia asta in romana, “poarta” nu prea imi vine sa ii zic, e locul acela de unde deja te imbarci pe avion). Am trecut prin security, ceea ce a fost un calvar de fiecare data, scoate cele doua laptopuri din genti, scoate geaca la fiecare, cureaua, etc, iar pe partea cealalta “asambleaza” iar bagajele ca sa le poti duce. Am ajuns la gate cu vreo 40 de minute inainte de imbarcare, timp in care Nola n-a mai rezistat si a adormit pe bancheta. Era trecut de 11 ora Germaniei, adica trecut de miezul noptii in Romania. Alex s-a mai jucat un pic pe iPod, dar si pe el se vedea ca e rupt de oboseala. La prima strigare ne-am dus iar in fata si ne-am imbarcat printre primii. Cu atatea bagaje de carat nu am putut sa o iau pe Nola in brate, asa ca a trebuit sa o trezesc, draga de ea a urcat in avion ca un somnambul. Cum a ajuns in scaun, a pus capul jos si a adormit instantaneu. Si Alex ar fi facut la fel dar a vazut varietatea de multimedia pusa la dispozitie pe un zbor intercontinental si nu a rezistat tentatiei. Adrenalina si-a spus iar cuvantul, abia a asteptat sa decolam si sa ajungem la inaltimea de zbor ca sa se dea drumul la televizoarele incastrate in spatarele scaunelor. Trebuie sa recunosc ca si mie mi-a placut, era o telecomanda cam ca de joc video, cu tot felul de butoane cu care puteai sa iti alegi canale radio, canale TV, filme impartite pe categorii (de la premiere, la filme mai vechi, la filme pentru copii, documentare, etc), jocuri video, informatii legate de zbor. Desi i-am spus ca filmele vor fi tot acolo si dupa ce se trezeste, Alex a tinut neaparat sa se uite la How to Train Your Dragon, un film animat care l-am pierdut la cinema anul acesta. Intre timp ne-au adus si meniul ca sa putem alege cand vor aduce cina. Alex a ales pestele grill cu orez si morcovi, iar eu am luat rulada de vitel cu cartofi natur si salata. Am incercat sa o trezesc si pe Nola sa manance ceva, dar n-am reusit. La intrebarile mele insistente de genul “puiule, ai dori sa mananci ceva?” am obtinut doar niste mormaituri cu ochii inchisi de genul “sandwich din ala cu sunca si cascaval…” . Am lasat-o sa doarma. Dupa ce am terminat de mancat am incercat iarasi sa il lamuresc pe Alex sa se culce dar se pare ca lucrul inceput trebuie terminat, asa ca a continuat cu filmul. Eu m-am pus sa ma uit la Sex and the City 2 ca prima parte mi-a placut si pe asta nu am vazut-o inca. Lui Alex saracul ii cadea capul de oboseala dar incapatanat cum e, nu s-a lasat pana nu s-a terminat filmul. Apoi a pus capul jos si a adormit. I-am dat si lui perina si l-am acoperit cu patura de sub scaunul lui. Cand s-a terminat si filmul meu am tras si eu pe dreapta (sau pe stanga? nu mai imi aduc aminte). Nu stiu exact cat am dormit, dar cand ne-am trezit inca mai aveam destul din zbor. Cursa tine 12 ore, asa ca ai timp de facut de toate, si de dormit, si de mancat, si de vazut filme. Cum toti trei eram treziti, ne-am pus iar pe consum mutimedia. La Nola i-am pus Disney Channel, Alex s-a uitat la Shrek Forever After, iar eu la She’s Out of My League. Cu vreo doua ore si ceva inainte de aterizare ne-au adus micul dejun, toti trei ne-am ales dejun cald ca ni s-a parut mai bun decat o gramada de salamuri si sunca. Am primit oua prajite (nu ochiuri ci celalalt fel, am un lapsus acum, nu stiu cum le zice in romana, noi le spunem “rantotta”) cu cate un carnacior prajit si o chifteluta din aia de cartofi, iaurt de fructe, suc de portocale, un croissant, o paine mica, unt, gem si la alegere ceai sau cafea. Ouale au cam trecut la fiecare, Nola a mancat iaurtul ei si al meu si croissant-ul, Alex croissant-ul si painea lui si a mea cu unt si cu gem. Pe langa sucul de portocale am baut si ceai. A fost figura Alex, a zis ca cere ceai cald ca ala il linisteste (probabil a auzit chestia asta de la noi candva) dar tot drumul a fost ca bagat in priza. Anyway, dupa ce am mancat ne-am mai uitat un pic la televizor si apoi au oprit entertainment-ul pentru a se pregati de aterizare. Am ajuns la Singapore la ora locala 6 seara.
Va urma…