David's blog

Uite ca a trecut saptamana de acomodare. Dupa weekend-ul trecut, cand mai mult am dormit, a urmat o saptamana in care sa ne reacomodam cu locul acesta, in care Lore si cu mine am trait aproape 8 ani si copiii s-au nascut. Incet-incet ne-am obisnuit cu noua atmosfera, in primele zile a fost mai rece (13-14C) si vantos, dar spre sfarsit de saptamana s-a incalzit. In ziua de vineri (24 septembrie) ne-am dus cu copiii pana la scoala pe care o vor frecventa si am cumparat uniforme pentru amandoi. Nu sint uniforme de genul la care va ganditi, asa cum erau ele pe vremurile cand noi eram elevi, adica pantaloni de stofa si sacou, ci e mail mult un fel de trening care are ecusonul scolii pe el. La tricou puteam alege intre rosu si albastru, si evident am luat rosu pentru Nola si albastru pentru Alex. Doamna de la receptie ne-a aratat scoala, am trecut prin sala italiana, sala greceasca, etc. Langa sala de sport e OSHC (Out of School Hours Care, care tradus ar veni ceva de genul “ingrijirea din afara orelor de scoala”), locul unde copiii isi petrec timpul daca parintii lucreaza si nu pot veni dupa ei cand se termina orele de scoala. Am facut cunostinta cu doamna care conduce OSHC si am luat formularele de inscriere pentru cei doi copii. Ne-am interesat si de programul de vacanta, sa vedem daca e ceva ce i-ar atrage pe Alex si Nola. Da, stiu ca va intrebati ce e un program de vacanta in cadrul scolii. Cum Australia traieste practic prin imigrantii sai, sunt foarte multe familii care s-au stabilit aici pe cont propriu, adica fara familia extinsa, fara rude. Parintii lucreaza, fie ca e scoala, fie ca e vacanta, deci copiii au nevoie de ingrijire pe perioada orelor de lucru si pe intreaga perioada a anului. Asadar, OSHC incepe programul de la 7.30 dimineata, de la 9 incep orele de scoala si tin pana la 3 dupa-masa, cand se continua OSHC pana la 6. In acest fel un parinte care lucreaza de la 9 la 5 are unde sa-si lase copilul sub ingrijire calificata. Stiu ca pentru cei ce traiesc in Romania, unde toata lumea are bunici, unchi, matusi sau femeie in casa, acest lucru pare ciudat, dar in afara orelor de scoala copiii petrec timp in compania prietenilor, au la dispozitie console de jocuri, jucarii, carti, fac jocuri sportive sau daca au nevoie primesc ajutor la teme. Pe timpul vacantelor scolare se pregateste pentru copii un program ce contine jocuri, excursii de cate o zi, mici ateliere de arta, indemanare, gatit, etc. Se intalnesc copii din toata gama de scoala primara (care aici contine grupa de varsta care in Romania este grupa mare pregatitoare pana la clasa a 6-a inclusiv) deci copiii au ocazia sa se socializeze cu cei de varsta mai mica sau mai mare decat ei.

Hmmm, vad ca am facut o paranteza mai mare decat as fi vrut, deci ar fi cazul sa ma intorc la treburile noastre. Dupa ce am vizitat scoala si am luat uniformele am trecut pe la complexul comercial de langa noi. Apartamentul nostru este intr-o cladire care e a doua dupa cladirea de pe colt, noi stam pe Osmond Terrace si cealalta strada se numeste The Parade. Chiar de la coltul nostru incepe o zona interesanta a strazii The Parade, cu magazine, cafenele, restaurante. De obicei in suburbii nu sint astfel de zone, magazinele sint concentrate in centre comerciale si strazile contin doar case. Zona aceasta cu un pic de “viata” a fost unul din motivele pentru care am ales sa inchiriem acest apartament. Pe langa magazinele mici de pe Parade, avem si doua complexe comerciale care sint aproape fata-in-fata, pe cele doua parti ale strazii. In unul din ele avem un Coles, care e un lant de supermarketuri national, iar in celalalt un Foodland, care e un lant local in Australia de Sud. Ne-am luat cate ceva de mancat si am venit acasa sa o asteptam pe Lore sa vina de la lucru.

Sambata Lore a profitat de ziua libera sa petreaca timp cu copiii iar eu am iesit in oras sa cheltui din banii adunati de ea in ultimele 3 luni  :-))   M-am dus pana in city cu lista de cumparaturi, chestii de genul masa de calcat, cos de gunoi, niste pahare si boluri de plastic, chestii din astea mondene, plictisitoare. Evident, m-am indreptat direct catre JB HiFi. N-am iesit de acolo pana nu am luat o plasma de 50inch, un DVD player si o masuta de sticla pe care sa stea chestiile. Cand am iesit m-am simtit mai bine, asa ca m-am dus sa iau masa de calcat…

Duminica am iesit in parcul dinspre city, copiii s-au jucat la locul de joaca iar mai tarziu ne-am dat cu barca pe lac. Pe Lore n-am reusit sa o convingem sa urce in barca, ne-am dus noi trei prima data dar nici Nola nu prea s-a simtit in largul ei odata ce a inceput sa se balanseze barca. Am dat o tura apoi am tras la mal sa iasa Noli si am schimbat locurile cu Alex, el a vaslit si eu am stat ca un boier sa admir privelistea. Misto.

Luni dimineata m-am dus pana la Telstra Shop-ul de pe Parade sa aranjez partea de “comunicatii” (Telstra e echivalentul Romtelecom-ului). Am facut contract pentru linie de telefon fix, internet si doua telefoane mobile. Gigeii mi-au dat chestia care ei o numesc T-Hub, un telefon fix wireless cu un ecran touchscreen atasat pe care poti accesa internetul. Chestie interesanta, ca aparatul cu ecranul respectiv e totdeauna pornit, asa ca pentru lucruri minore, cum ar fi temperatura exterioara sau de genul, nu trebuie sa pornesti laptopul. In prospect zice ca se pot asculta si posturi de radio online. Cool. Pentru Lore am luat un Nokia C-05 ca si-a dorit un telefon mai traditional, singura ei cerinta a fost o camera foto decenta. Eu nu m-am putut abtine si mi-am luat un Samsung Galaxy S cu Android 2.1 la bord. I like it. Dupa-masa a venit camioneta cu televizorul, DVD player-ul si masuta – noroc ca este lift in cladire ca erau grele de numa. Gigelu le-a adus pana in apartament dupa care ne-am pus cu Alex ca doi copii (unul mic si unul mare) sa despachetam. Am asamblat masuta, apoi am atasat stativul la televizor si le-am aranjat in coltul living-ului. Am setat televizorul sa caute automat si a gasit 16 canale digitale, din care vreo 4 in format HD. Aici deja se emite televiziunea free-to-air (adica cea gratuita pe calea aerului) in format digital.

Marti dimineata am iesit putin la un auto dealer care e la vreo 20 de minute pe jos de noi sa arunc o privire la un Holden Astra ce l-am vazut pe net si parea OK. Holden e subsidiara australiana a General Motors, au masina proprie proiectata si construita in-house care se numeste Commodore, si restul gamei o imprumuta de la alte brand-uri ce apartin GM. Au si Cruze, care vine de la fosta Daewoo, aveau si Astra care venea de la Opel, au Captiva, etc. Anyway, Astra era o masina buna, asa ca m-am dus sa o vad pe asta din 2006. Motor de 1.8L pe benzina, cutie automata, cam 80,000km la bord, argintie. Am dat o tura cu ea, era OK, dar mi s-a parut cam mica pe dinauntru. Eu eram cu impresia ca e aceeasi categorie cu Golf-ul care l-am avut in Romania, dar asta era mai stramtorata. Ar fi o masina buna de plimbat prin oras, si adevarul e ca probabil cam atat vom face cu masina, dar parca totusi as vrea una putin mai incapatoare.

Miercuri m-am dus iar pana in city sa imi schimb adresa pe permisul de conducere. In 2005 mi-am prelungit permisul pe 10 ani, dar are pe el adresa noastra veche si am vrut sa schimb ca sa ma pot legitima. Aici nu exista buletin, oamenii se legitimeaza in marea majoritate cu permisul de conducere, sau pasaport, card bancar, etc. Am facut schimbul de adresa online si trebuia sa intru doar pentru un minut la un SA Customer Care Centre pentru un abtibild care se lipeste pe spatele permisului si contine noua adresa. Customer Care Centre e un concept foarte interesant, este practic punctul in care cetateanul intra in contact cu autoritatile locale indiferent de natura problemei, fie pentru chestii pentru care in Romania mergi la Politie (permis de conducere, inregistrarea unei noi masini, etc), fie pentru chestii pentru care in Romania te duci la evidenta populatiei, fie pentru pasapoarte. E comod, la intrare e o tipa care te intreaba ce doresti si apoi iti da un bilet cu un numar de ordine. Cum totul e online, oricare ghiseu poate rezolva orice problema. Ma gandesc cu groaza la finantele din Oradea, unde mergi la ghiseul x sa spui ce vrei, apoi esti trimis la ghiseul y sa iei de acolo formularul tz, care completat trebuie depus la ghiseul z, dupa care poti sa mergi la caserie si in sfarsit ai voie sa dai bani la guvern. Anyway, dupa ce am aranjat treaba cu permisul am dat o fuga pana pe Main North Road unde sint multe auto dealership-uri. Am vazut pe net un Subaru Liberty si am fost curios de el. Am dat o tura si cu masina asta, motor de 2.5L, cutie automata, albastra. Mergea frumos, rafinat, se vedea ca e made in Japan. Dar mi s-a parut cam folosita pe alocuri. Nu stiu, ma mai gandesc. Acasa ne-am dat talente in bucatarie cu copiii, am facut crema de avocado cu branza, very yummie (vezi foto, facut cu Samsung Galaxy S). Din pacate spre seara Noli a facut febra, m-am dus pana la farmacia de langa noi si am luat un Nurofen pentru copii.

Joi dimineata ne-am dus cu Noli la doctor ca toata noaptea a fost calda. Medicul a examinat-o, la urechi era bine (fara infectie), la plamani curat ca lacrima si in gat nu era rosie. A zis ca are o raceala virala care bantuie prin zona si ca nu avem altceva ce sa facem decat sa tinem temperatura sub control cu Nurofen. Am venit acasa si am stat cu ea pe canapea si ne-am uitat la televizor.

Vineri Alex s-a dus la Vacation Care, adica la programul de vacanta de la scoala. S-au dus la un muzeu aviatic unde au vazut avioane de tot felul, inclusiv din al doilea razboi mondial. Alex a urcat si in cabina, a fost foarte incantat, toata seara a vorbit despre asta. Dupa muzeu s-au dus la un parc de distractii unde s-au jucat si s-au zbenguit pe afara. Cu Noli ne-am dus dupa el pe la 5, era afara si se juca cu ceilalti copii. Nola a fost tot cam calduta, dar stabil.

Sambata dimineata Nola nu mai avea febra, dar nici nu prea avea chef de facut mare lucru, a stat mai mult si s-a uitat la televizor. Cum afara era vreme buna eu am iesit cu Alex si ne-am plimbat pana in city (sint vreo 20-25 de minute de plimbare). Am intrat la Toys-R-Us si am vazut o bicicleta misto care era la pret redus si ne-am folosit de ocazie sa luam la baiat bitza. Era gata asamblata, ne-au umflat cauciucurile si eram gata sa iesim cu ea, cand am observat si o bicicleta de adulti la pret redus si m-am gandit ca e aiurea sa ma plimb pe langa bicicleta lui pana acasa, asa ca mi-am tras si eu bitza. La iesirea din city ne-am plimbat cu bicicletele prin parcurile inconjuratoare si apoi am luat-o spre casa.

Duminica Nola era mai vioaie si am zis ca ar fi cazul sa o scoatem si pe ea la aer un pic, asa ca ne-am indreptat iar spre parc. Fetele pe jos iar baietii cu bicicleta. La un moment dat Nola a inceput sa intrebe cum de ea nu are bicicleta, si ne-am dus iar la Toys-R-Us si am gasit una potrivita pentru ea. E roz spre violet, cu cauciucurile de culoare alba. O bicicleta demna de o domnisoara. Are si rotile ajutatoare cu care merge inca acum, dar avem in plan sa invatam sa mergem fara ele.

Vad ca am scris un roman intreg, sper ca nu v-ati plictisit de citit si mai treceti din cand in cand sa vedeti ce mai e nou pe blog.

Cu drag,

David